Eliberat din arest preventiv cu "acordul de mediere"

24.09.2016 postat

    Ce poate fi mai îngijorător pentru părinți decât că fiul sau fiica lor a săvârșit o infracțiune? Chiar dacă o consideră una copilărească, prima și ultima, urmare a unei rătăciri de moment, fapta prevăzuă de legea penala ca fiind săvârșită cu vinovăție, nejustificată și imputabilă persoanei care a săvârșit-o, tot infractiune se numeste, iar vinovatul este pus în situatia de a fi tras la răspundere penală.

     Ce poate fi mai traumatizant pentru o tânără soție când îl gasește pe proaspătul soț, de pe o zi pe alta, în arestul preventiv al poliției, fără să înțeleagă prea bine ce s-a întâmplat?

     Ce este mai trist pentru un om care a comis o faptă penală, nesocotind urmările ce i-ar putea schimba viața dintr-una liberă, din căldura familiei, în alta restrictivă de libertate, între pereții reci ai celulei? Ce este în sufletul unui om care îi vede pe cei dragi suferind atât de mult din cauza lui?

     Este foarte probabil ca atunci cand partea vătămată este o persoană empatică la astfel de contexte ca cel evocat mai sus, să accepte o soluție altenativă de rezolvare a conflictului creat între el și inculpat, indiferent despre ce infractiune este vorba. Dacă ne-am limita doar la ceea ce simte inculpatul și cei din imediata lui apropiere, sigur că argumentele și regretele pot influența. Cu toate acestea, pentru partea vătămată cele mai prețioase noțiuni în situațiile respective sunt timpul și recuperarea cât mai rapidă a prejudiciului suferit. De aceea, trebuie să luăm în considerare și ce simte o persoană de bună credință care își vede bunurile distruse ori nu și le mai vede. Puse în balanța propriilor noastre sentimente și rațiuni, soluțiile pot fi diferite, e adevărat, însă toate vor avea în vedere elementul timp și costuri, de ambele părți, la care se adaugă considerentele de ordin moral, antrenarea în astfel de contexte complicate a apropiaților și alte aspecte neplăcute pentru ambele tabere.

     Părțile implicate într-o dispută, mai ales penală, deseori nu doresc să se vadă sau să se revadă, în funcție de infracțiune. Mă refer aici în special la partea vătămată, care – din motive sunt ușor de intuit, în cele mai multe situații preferă să nu mai aibă nici un fel de contact cu inculpatul. Situația aduce astfel în discuție concursul extrem de prețios al avocaților specialiști în materie penală, care pot gasi formula cea mai potrivită pentru clienții lor, în fața mediatorului. Dacă există o situație în care recomand în mod aproape obligatoriu prezența avocatului, aceasta este în cauzele penale, întrucât părțile aflate în privațiune de libertate au nevoie de un specialist pentru rezolvarea situației în care este, are nevoie de soluții perfect adaptate la context.

 

    O astfel de mediere am desfașurat cu succes în saptămâna aceasta. Medierea a avut drept obiect infractiunea de furt calificat, prevazut de art. 228-art 229 alin. 1 lit. b, d si alin. 2 lit. b C.Penal. Era vorba despre un furt de autoturism, una din parți având la ora semnării documentelor de mediere, calitatea de inculpat și fiind în arest preventiv. Partea vătămată, posibil înduplecată de statutul de proaspat căsătorit al infractorului, de faptul că a fost recunscută și regretată fapta comisă, a hotărât să încheie un acord de mediere cu inculpatul, oferindu-i astfel șansa conștientizării faptei reprobabile comise, a posibilelor urmări atât în ceea ce îl privește personal, dar și în ce îi privește pe cei de acasă, care uneori suferă mult mai mult, așa cum am constatat.

    După câteva întâlniri între avocați și mediator, s-au stabilit formulele optime de rezolvare a conflictului care a condus la situația neplacută în care se aflau ambele parți beligerante: una cu bunul sustras și distrus, alta cu libertatea suspendată deocamdată preventiv. Acordul de mediere care s-a semnat de către părți, separat – din cauza detaliată – a constituit cheia absolut firească și legală prin care fiecare dintre cei implicați au inceput să elimine stresul de dinaintea semnării actului de înțelegere dintre ei. Cu siguranță, cel mai afectat pozitiv a fost inculpatul, care și-a recăpătat libertatea, părinții și soția lui, care l-au văzut din nou acasă și care au fost scutiți de implicațiile financiare și psihice ale unui proces penal. De cealaltă parte, persoana vătămată a rezolvat neplacutul episod fără implicațiile și complicațiile unui proces, recuperându-și prejudiciul în totalitate și rapid.

     Sau cum spunea Cesare Beccaria în *Despre infracțiuni și pedepse*: „Nu intensitatea pedepsei are cel mai mare efect asupra sufletului omenesc, ci durata ei”.

 

UA-42855688-1