Autoritatea părintească (custodia) comună sau exclusivă în acordurile de mediere

21.07.2017 postat

     Ruperea relațiilor personale dintre doi adulții care au copii împreună, înseamnă – deseori - și implicarea nedorită a acesora în vârtejul problemelor. Tratarea cu maximă atenție a intereselor minorilor, este o prioritate pentru mine, in calitate de mediator. Din modul cum decurg relațiile atât cu mama, cât și cu tata, copilul va primi sau nu suficient confort psihic, încredere în sine, curaj și multe alte atribute atât de necesare în viața de viitor adult pe care o va avea. 

a) Autoritatea părintească comună este forma cea mai întânită și firească, atunci când în ședințele de mediere se discută despre acest subiect. Așa încât, respectarea unui set de principii pe baza cărora să inițiem medierea cu un obiect atât de sensibil precum autoritatea părintească, este obligatoiu a fi adusă la cunoștința părinților și anume:

-         implicarea din propria inițiativă a ambilor părinți, în toate laturile vieții de zi cu zi ale minorului – atât acasă, cât și la școală sau în activitățile extrașcolare

-         deciziile care îl privesc, vor fi comunicate minorului de către părinți doar după ce aceștia vor cădea de acord, evitându-se astfel situații în care unul din părinți să fie pus în fața faptului împlinit

-         minorul nu va fi folosit ca factor de transmitere a unor decizii luate unilateral de către mama sau tata

-         în cazul unei urgențe ce privește viața, sănătatea și siguranța minorului, fiecare dintre părinți va putea acționa și lua decizii singur, în cazul în care celălalt părinte nu este disponibil, având în vedere situația, cu mențiunea de a-l informa pe celălalt părinte în cel mai scurt timp posibil

-         fiecare dintre părinți trebuie să aibă acces la orice document personal, medical sau școlar al minorului

-         fiecare dintre părinți are autoritatea de a dialoga cu educatorii, învâțătorii, profesorii, cu medicii și cu asistentele medicale sau cu orice furnizor de servicii, în ceea ce privește minorul

-         ambii părinti trebuie să figureze cu datele de contact în toate bazele de date care prevad acest lucru, în ce-l privește pe minor

-         fiecare dintre părinți, care intră în posesia unui document oficial și care îl privește pe minor, îl va aduce la cunoștință în cel mai scurt timp și celuilalt părinte, pentru a putea lua decizii comune în viitor, privitor la acel act sau la situații izvorâte din acesta

-         orice decizie privitoare la activitățile religioase, disciplinarea, decizii medicale importante, orice decizii șcloare și extrașcolare vor fi întâi discutate și luate cu acordul ambilor părinți

 

Părinții minorilor care solicită autoritate părintească – indiferent dacă ea este comună sau exclusivă asupra copilului lor, trebuie să fie extrem de conștienti de necesitatea respectării principiilor de mai sus. Experiența dovedește că, deseori, fie unul, fie celălalt sunt foarte atenți și vocali în a solicita autoritate părintească comună, după care lasă în grija celuilalt până și drepturile, dar mai ales obligațiile ce izvorăsc de aici.

 

b) În cazul autorității părintești exclusive prin acord de mediere, aceasta – ca și în cazul solicitării pe calea instanței de judecată, trebuie sa fie foarte bine argumentată și motivată de către ambele părți. Trebuie realmente conștiențizat de către toți părinții faptul că orice copil are drepul de a avea atât mamă cât și tatăl prezenți în viața lor, iar atunci când acest lucru nu mai este posibil din cauze independente de voința părintelui separat, acesta cu atât mai mult trebuie să acționeze în favoarea minorului, nu în defavoarea lui, chiar dacă aceasta înseamna cedarea către celălalt părinte a autorității părintești totale.

 

 Există, este adevărat, situații în care unul dintre părinți nu își îndeplinește nici măcar minimele obligații morale sau materiale față de copilul lor, demonstrând în unele spețe pasivitate, în altele incapacitatea și imposibilitatea de a menține măcar pe linia de plutire legătura cu minorul, lucruri ce nu pot fi trecute cu vederea, din punctul de vedere al interesului superior al minorului.

Exercitarea autorității părintești exclusive de către unul dintre părinți, trebuie să îl determine pe celălalt să conștientizeze faptul că lipsa sa totală din viața copilului, îl afectează pe acesta atât psihic dar și în activitățile în care acordul ambilor părinți este obligatorie, așa încât este în interesul superior al minorului această decizie luată de comun acord. Spre exemplu, lipsa indelungată din viață copilului a unuia dintre părintele plecat în afara țării, vitregirea minorului de orice contact telefonic, vizual sau perosnal, a vreunui semn de afecțiune din partea unuia dintre părinți, poate să îi aducă deservicii serioase, în contextul în care acesta vrea să acceseze anumite situații favorabile, dar care, în mod normal, necesită acordul scris al ambilor părinți. Din start, acest copil – fără nici o vină – nu va beneficia de conjunctura benefică, din pricina lipsei unuia dintre părinte. Asemenea situații trebuie analizate corect în primul rând vis-ȧ-vis de copii și luate cele mai înțelepte hotărâri, de comun acord.

 

Totuși, trebuie subliniat faptul că atât autoritatea părintească comună câ și cea exclusivă adoptate prin acorduri de mediere, presupun obligații ale ambilor părinți față de copiii lor. Aceștia vor avea datoria de a veghea în mod conștient la buna creștere a minorilor, vor contribui atât financiar cât și moral la dezvoltarea lor ca oameni, neputându-se sustrage în nici o situație de la obligațiile lor de bază, ca părinți.

Share

UA-42855688-1